Rezumatul rezultatelor sondajului de opinie desfăşurat de Nanochannels

Conform studiilor de cercetare anterioare, gradul de conştientizare în rândul opiniei publice referitor la informaţiile concrete privind nanotehnologiile (NT) se situează în continuare la un nivel redus atât în Europa cât şi în lume. Aceasta înseamnă că cetăţenii tind să-şi formeze propriile percepţii şi atitudini în materie de nanotehnologii bazându-se pe predispoziţii ideologice, valori personale şi informaţii din mass-media. Prin urmare, canalele mass-media îşi asumă o mare responsabilitate în ceea ce priveşte formarea opiniilor, familiarizarea cu tehnologiile emergente şi implicarea publicului în dezbaterile tehnico-ştiinţifice aflate în desfăşurare.
Proiectul Nanochannels finanţat în cadrul celui de-al 7-lea program cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică al Comisiei Europene, reprezintă o încercare concretă de implicare a publicului larg în dezbaterile privind nanotehnologiile prin explorarea unei game de canale mass-media.
La baza activităţilor proiectului – care includ o campanie mass-media de sensibilizare pe tema nanotehnologiei (NT) – a stat un studiu empiric privind opinia publică realizat de Centre for Social Innovation (Centrul pentru inovare socială) (ZSI).
Obiectivul studiului empiric a constat în analiza contribuţiei canalelor de comunicare (inclusiv mijloacele de comunicare socială) la o mai bună selecţie şi informare a publicului larg cu privire la aspecte legate de NT. În cadrul activităţii de cercetare, s-a acordat o atenţie deosebită modului în care persoanele cu un interes general redus faţă de dezbaterile tehnico-ştiinţifice pot fi mai bine identificate şi informate referitor la noile descoperiri în domeniul NT (din dorinţa de diminuare a carenţelor de cunoaştere). În acelaşi timp, preferinţele şi nevoile de informare şi comunicare ale persoanelor cu un anumit grad de implicare în dezbaterea privind NT au fost analizate comparativ. De asemenea, s-a pus accentul pe rolul mijloacelor de comunicare socială şi al abordărilor participative în ceea ce priveşte implicarea publicului în dezbaterea NT.
Studiul empiric desfăşurat în primăvara anului 2011 în câteva ţări europene şi Israel a inclus discuţii între grupurile tematice şi grupurile ţintă specifice (sportivi, părinţi, comercianţi şi vârstnici), interviuri prin telefon cu experţii implicaţi în comunicarea NT şi un chestionar online detaliat, în şapte limbi (engleză, germană, spaniolă, italiană, franceză, română şi ebraică). La chestionarul online au participat 1334 de respondenţi din aproape 50 de ţări. Nu s-a putut obţine un eşantion reprezentativ pentru publicul nespecializat, prin urmare eşantionul este influenţat de publicul interesat de NT.
O primă concluzie a sondajului şi a grupurilor de discuţii a fost că nivelul general de conştientizare în materie de NT este semnificativ redus în toate ţările. Deosebit de redus s-a dovedit gradul de informare privind regulamentele, politicile şi guvernanţa în domeniul NT. Acelaşi lucru se poate spune şi despre aspectele etice, sociale, de mediu şi siguranţă asociate NT (a se consulta figura 1). Acest lucru face notă total discordantă cu interesul principal exprimat de publicul nespecializat cu privire la NT, şi anume preferinţa de a fi informat cu privire la regulamentele, riscurile şi beneficiile aplicaţiilor NT, mai degrabă decât despre aspectele tehnice.
O a doua observaţie a fost că există foarte puţine persoane care consideră NT drept un lucru negativ sau o ameninţare. Oamenii au fost mai degrabă deschişi faţă de noua tehnologie în sine (sau cel puţin nu au manifestat o respingere generală faţă de NT), însă au avut opinii diferite cu privire la produsele şi aplicaţiile specifice. Într-adevăr, s-a creat o stare de nesiguranţă atunci când oamenii au fost informaţi că produsele fabricate cu ajutorul NT erau deja comercializate în magazine şi că acestea nu trebuiau etichetate ca atare în mod explicit. Aceasta ne arată că procesul de sensibilizare, fără a fi însoţit de informaţii detaliate, determină nesiguranţă – o lecţie care trebuie avută în vedere în procesul de comunicare ştiinţifică.
În acelaşi timp, încrederea relativ ridicată în organismele de reglementare naţionale diminuează preocuparea faţă de produsele fabricate cu ajutorul NT. În toate ţările, produsele au fost considerate sigure odată cu apariţia în magazinele locale întrucât s-a presupus că au fost supuse unui număr suficient de controale de calitate la nivel naţional. Astfel, ca o primă reacţie, oamenii nu au considerat neapărat necesară obţinerea de informaţii suplimentare referitoare la produs sau tehnologia de fabricaţie pentru a se proteja.
Deloc surprinzător, participanţii s-au dovedit foarte critici când a fost vorba despre produsele aplicate pe piele şi corp, precum şi de cele pentru copii. Cu toate acestea, nici în acest caz nu s-a observat o respingere generală. Totuşi, unul dintre mesajele clare a fost că oamenii îşi doresc să fie informaţi despre efectele produselor de corp, precum şi despre motivele care stau la baza utilizării NT pentru fabricarea unui produs anume. De asemenea, a existat un consens larg în rândul tuturor participanţilor la sondaj că produsele fabricate cu ajutorul NT ar trebui etichetate într-un anumit mod.
Mai evidentă decât o atitudine generală pozitivă sau negativă faţă de NT a fost întrebarea privind utilitatea efectivă a acesteia, în sensul: „chiar avem nevoie de toată această tehnologie?”. Astfel, informaţia care a prezentat un interes primordial pentru public a vizat beneficiul suplimentar obţinut prin achiziţia de nanoproduse – desigur, privit şi din perspectiva impactului şi a riscurilor posibile. Interesul public faţă de nanotehnologie depinde în mare parte şi de domeniul de aplicare (a se consulta figura 2). Cele mai mari aşteptări privind utilizarea NT pentru fabricarea de produse şi utilizarea de aplicaţii s-au înregistrat în domeniul sanitar şi al tratamentelor medicale, precum şi în cel al electronicelor. Totodată, sănătatea şi asistenţa medicală s-au dovedit a fi domeniile de aplicare cu cel mai mare interes şi nivel de conştientizare publică privind evoluţia NT. În ceea ce priveşte produsele pentru care importanţa imediată a cercetării tehnologice nu era atât de evidentă, – ca în cazul jucăriilor pentru copii, al recipientelor alimentare sau al cosmeticelor – oamenii au avut tendinţa de a fi mai suspicioşi cu privire la avantajele achiziţiei unui produs fabricat cu ajutorul NT (a se consulta figura 3).
În cadrul discuţiilor grupului tematic, cele mai dezbătute probleme privind produsele fabricate cu ajutorul NT au fost mai degrabă de natură etică sau „filosofică”. O problemă intens discutată a vizat crearea de şanse şi condiţii inegale sau inechitabile pentru oameni prin accesul inegal la noile tehnologii (precum în cazul echipamentelor sportive îmbunătăţite cu ajutorul NT) sau influenţarea într-o proporţie prea mare a oamenilor de către noile tehnologii (spre exemplu, încetarea producţiei de anticorpi naturali de către corpul uman ca urmare a efectelor antibacteriene ale unor produse fabricate cu ajutorul NT). Desigur, s-au formulat întrebări şi cu privire la riscurile mai directe ale produselor fabricate cu ajutorul NT, precum efectele cremelor pe bază de nanoparticule asupra pielii sau ale învelişurilor nano asupra mediului.
Majoritatea participanţilor au adoptat o poziţie mai degrabă rezervată referitor la problema căutării active de informaţii privind NT din momentul în care au devenit interesaţi de anumite produse. Oamenii recunosc, într-adevăr, o anumită obligaţie din partea consumatorului de a se informa cu privire la noile tehnologii şi şi-ar dori, în general, să le înţeleagă mai bine – în special, din perspectiva beneficiilor şi a riscurilor asociate aplicaţiilor şi produselor. Însă, în cele din urmă, oamenii sunt mai degrabă reticenţi în a se informa despre NT deoarece complexitatea problemei descurajează implicarea acestora. Generaţia în vârstă este de părere că informarea despre noile tehnologii este mai degrabă o datorie a generaţiei mai tinere – care ar trebui să beneficieze de o mai bună formare şcolară – pentru a deschide calea viitorului (totodată, aceştia sunt cei care domină noile canale de informare, precum Internetul). În special persoanele în vârstă consideră că nu au nicio şansă să ţină pasul cu multitudinea de informaţii noi, asta şi din cauză că sunt legaţi de canalele de informare conservatoare. În acelaşi timp, nici tinerii nu par mai dornici să investească mai mult timp în cercetarea noilor evoluţii tehnologice.
Am descoperit că programele şcolare şi copiii prezintă un foarte bun efect multiplicator de răspândire a informaţiei. Deseori, părinţii intră în contact cu informaţiile noi doar pentru că propriii copii le pun la dispoziţie material de studiu sau proiecte de ştiinţă realizate la şcoală. Evenimentele publice şi live (precum expoziţiile ştiinţifice sau laboratoarele stradale) şi-au dovedit, de asemenea, efectul motivaţional relativ ridicat în ceea ce priveşte determinarea persoanelor să intre în contact cu informaţiile noi şi ştiinţa (ştiinţă la îndemână). În general, trebuie menţionat faptul că există o cerere de concretizare a proceselor de cercetare, ceea ce înseamnă recâştigarea încrederii oamenilor prin furnizarea de informaţii privind modul de cercetare, dezvoltare şi punere pe piaţă a tehnologiilor.
Ulterior, am remarcat o atitudine mai degrabă rezervată cu privire la participarea activă a persoanele nespecializate în dezbaterea NT. Din cauza lipsei de cunoştinţe în domeniul tehnologic, tendinţa publicului nespecializat este de neimplicare sau neasumare a niciunei responsabilităţi în luarea deciziilor tehnico-ştiinţifice. În acelaşi timp, încrederea în capacitatea organismelor oficiale de reglementare suficientă şi responsabilă în domeniul NT este considerabil redusă la nivelul tuturor ţărilor (a se consulta figura 4). Totodată, un mare semn de întrebare pentru publicul nespecializat îl reprezintă modul de soluţionare a incertitudinilor ştiinţifice de către oamenii de ştiinţă şi gradul de autonomie alocat cercetării. În cele din urmă, a fost evidentă necesitatea unei investigaţii amănunţite a efectelor negative şi pozitive ale NT, precum şi garantarea din partea unui organism de reglementare că cercetarea nu a ajuns prea departe. De asemenea, una dintre principalele ameninţări la adresa procesului de luare responsabilă a deciziilor în materie de NT a fost întotdeauna legată de o lipsă de încredere generală în independenţa jurnalismului ştiinţific şi neutralitatea fluxurilor informaţionale. Soluţiile propuse în cadrul discuţiilor cu publicul au reprezentat o mai bună instruire ştiinţifică pentru jurnalişti, o instruire în comunicare pentru oamenii de ştiinţă sau comisiile multipartite formate din membri din domeniul politic, ştiinţific şi societatea civilă pentru asigurarea unui schimb vertical de cunoştinţe.
Referitor la întrebarea privind sursa de informare a persoanelor nespecializate cu privire la noile tehnologii precum NT, Internetul este cu siguranţă prima dintre acestea (prin urmare, oamenii ar consulta mai degrabă Google sau Wikipedia decât jurnalele sau publicaţiile ştiinţifice online) (a se vedea figura 5). În acelaşi timp, Internetul – şi, în special, mijloacele de comunicare socială (şi aici, preponderent, Facebook) – reprezintă sursele de informare considerate cel mai puţin credibile (cu toate că am remarcat, în acelaşi timp, o problemă de încredere referitor la mass-media tipărită şi ziarele dedicate publicului larg). Ştirile, programele şi documentarele ştiinţifice de la TV prezintă un grad de credibilitate superior. În general, pătrunderea aspectelor legate de NT în mass-media şi canalele de informare pare destul de redusă conform opiniei publice. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul evenimentelor publice şi al expoziţiilor privind NT.
Viitorul implicării publicului în ştiinţă va sta în experimentele cu canalele de comunicare noi şi inovatoare care includ elemente participative şi îmbrăţişează atributele culturale ale audienţei. În ceea ce priveşte conţinutul, este de la sine înţeles că evoluţiile ştiinţifice trebuie prezentate publicului nespecializat sub formă de povestiri care au legătură cu realitatea imediată a acestora. Modul în care marile descoperiri ştiinţifice sunt privite din puncte de vedere ştiinţific este secundar pentru publicul nespecializat. În cadrul activităţii de cercetare, am identificat trei tipuri de grupuri ţintă pentru informaţiile NT a căror motivaţie de informare depinde de diferiţi factori. Primul grup corespunde persoanelor care se consideră reprezentanţi ai valorilor societale, având preocupări generale cu privire la cât de departe ar trebui să meargă tehnologia (NT are vreun sens? Cine o controlează? Ce se poate spune despre aspectele etice, legale, sociale? etc.). Cel de-al doilea grup este cel al consumatorului conştiincios care îşi doreşte să dispună de instrumentele necesare pentru luarea deciziilor de cumpărare (în ce produse şi etichete pot avea încredere? Care sunt procesele de standardizare existente? Care sunt beneficiile şi riscurile clare are produselor specifice? etc.) În cazul celui de-al treilea grup, se aplică abordarea învăţării continue, în sensul că individul autoresponsabil îşi apără poziţia în societatea cunoaşterii (cum pot fi mereu la curent cu ultimele informaţii? Cum pot obţine cea mai bună prezentare generală a unei tehnologii noi?).
Una dintre concluziile privind comunicarea ştiinţifică – aplicabilă tuturor grupurilor – vizează necesitatea clară de a ţine pasul cu difuzarea informaţiilor privind aspectele etice, juridice şi sociale ale NT. Un alt aspect de mare interes îl reprezintă informaţiile referitoare la evaluarea impactului şi a riscurilor în materie de NT realizată la nivel naţional, european şi internaţional.