Către o nanotehnologie durabilă

de Maria Chiara Bonazzi Aspden, redactor Nanochannels.
Atât de multe ONG-uri, atât de multe poziţii cu privire la următoarea revoluţie industrială generată de nanotehnologie. Fiecare organizaţie neguvernamentală şi-a stabilit propria poziţie privind beneficiile şi riscurile potenţiale pentru sănătate şi mediu ale materialelor de dimensiuni nanometrice, iar multe dintre acestea s-au aventurat în mod deschis în a adresa întrebări generale de natură socială şi etică referitoare la necesitatea evitării unei aşa-zise „separări nanotehnologice” între brevetele noi, extrem de sofisticate produse în regiunile nordice ale lumii şi nevoile ţărilor în curs de dezvoltare.
Cu toate acestea, unul dintre proiectele finanţate de CE denumit NANOCAP (www.nanocap.eu) a fost dus mai departe. Acesta şi-a propus înfiinţarea unui grup european prin selectarea a cinci ONG-uri din domeniul protecţiei mediului – în special Biroul European pentru Mediu reunind peste 140 de organizaţii membre şi Biroul Mediteranean de Informare pentru Mediu, Cultură şi Dezvoltare Durabilă (MIO-ECSDE) cu peste 115 ONG-uri membre reprezentând împreună 15 milioane de cetăţeni -, a cinci sindicate reprezentative pentru ETUI şi a cinci universităţi pentru înţelegerea mai profundă a nanotehnologiei, construirea propriilor poziţii şi propunerea de recomandări comune. Toate acestea şi-au adus în mod activ contribuţia la dezbaterile politice esenţiale pe tema reglementărilor în domeniul nanotehnologiei.
Conform acestor organizaţii, transparenţa publică în ceea ce priveşte compoziţia şi siguranţa nanoproduselor este fundamentală în această etapă. Acestea susţin necesitatea ca industria să furnizeze informaţii privind riscul pe întreg lanţul de producţie şi să se ocupe de managementul riscului. Evident, industria şi ONG-urile pot avea idei considerabil diferite cu privire la punerea în aplicare a principiului precauţiei fără a aduce prejudicii inovării tehnologice şi dezvoltării afacerilor.
„Dintre multiplele aplicaţii potenţiale, nanomaterialele sunt considerate o alegere
excelentă pentru purificarea apei şi problemele de eficienţă energetică”, afirmă dr. Thomais Vlachogianni, responsabil de programe în cadrul MIO-ECSDE, cea mai mare federaţie de ONG-uri din domeniul protecţiei mediului din zona mediteraneană şi partener al proiectului NANOCAP. „În ultimul deceniu, multe dintre studiile de cercetare s-au axat pe acest subiect. Totuşi, din cauza proprietăţilor excepţionale, nanomaterialele sunt dificil de studiat iar metodele standard de evaluare a durabilităţii ecologice a acestora oferă rezultate limitate”.
ONG-urile MIO-ECSDE, adaugă dr. Vlachogianni, consideră că o „evaluare atentă a impactului asupra fezabilităţii tehnice, a economiei reale şi a  mediului şi sănătăţii ar trebui prezentată înainte ca astfel de aplicaţii să fie considerate durabile şi sigure. Între timp, s-ar impune aplicarea principiului precauţiei ca principiu fundamental pentru dezvoltarea durabilă şi responsabilă.”
Aceste aspecte reflectă poziţia ONG-urilor cu privire la reglementarea în domeniul nanotehnologiei. Să luăm, spre exemplu, cazul codului de conduită: ONG-urile NANOCAP şi sindicatele îl consideră un ghid util în dezvoltarea responsabilă a nanotehnologiilor. Totuşi, pentru ei acest tip de cod voluntar nu poate înlocui legislaţia obligatorie, prin urmare aceştia solicitând instituirea unui cadru juridic corespunzător de gestionare a riscurilor potenţiale asociate nanotehnologiei, începând cu etichetarea nanoproduselor şi a ingredientelor şi stabilirea limitelor de expunere profesională la nanoparticule.
Unul dintre rezultatele comune ale proiectului NANOCAP îl reprezintă recomandarea cu privire la notificarea produselor care conţin nanoparticule şi obligaţia ca angajatorii să înregistreze personalul posibil expus la aceste produse pe parcursul procesului de producţie. Conform ONG-ului şi sindicatelor participante la proiect, industria va trebui să joace un rol important în acest sens.
Pornind de la această premisă importantă, multe ONG-uri internaţionale sunt destul de interesate de posibilele beneficii importante ale nanotehnologiei pentru mediu. Unul dintre principalele domenii de interes ale acestora îl reprezintă purificarea apei cu ajutorul dispozitivelor de filtrare, precum filtrele şi membranele neporoase pentru îndepărtarea substanţelor contaminante, utilizate, de asemenea la echipamentele de desalinizare. Aceasta ar putea avea o importanţă crucială pentru regiunea mediteraneană, printre altele. „Îmbunătăţirea proceselor membranare este esenţială pentru tehnologiile avansate de purificare şi desalinizare a apei – afirmă dr. Vlachogianni. Aplicaţiile nanomaterialelor, precum nanotuburile şi nanoparticulele de carbon pot prezenta potenţialul necesar pentru sporirea eficienţei, eficacităţii, durabilităţii şi a accesibilităţii proceselor de filtrare a apei.”
Totuşi, adaugă aceasta, „ca şi în cazul multor altor tehnologii, utilizarea nanotehnologiilor pentru purificarea apei prezintă riscuri semnificative. Ştiinţa care stă la baza aplicaţiilor finale, comportamentul pe parcursul ciclului de viaţă şi procesele de transformare chimică ar trebui să devină foarte clare înainte de punerea în practică a acestora.”
Pentru informaţii suplimentare privind MIO-ECSDE, consultaţi: http://www.mio-ecsde.org/_uploaded_files/nanovirtualium